Archive

Pe parcursul perioadei de probă, salariatul are o poziţie extrem de vulnerabilă: el nu are nicio certitudine în privinţa continuării raporturilor de muncă. Legea nr. 40/2011 a modificat Codul muncii în sensul extinderii perioadei de probă în cazul contractelor de muncă încheiate pe durată nedeterminată şi a celor de muncă temporară. În plus, potrivit noilor reglementări, perioada de timp în care angajatorul poate utiliza succesiv perioada de probă la angajarea salariaţilor pe acelaşi post este de 12 luni. Prezenta lucrare îşi propune să evidenţieze modalităţile de aplicare a noilor reglementări, precum şi unele dificultăţi pe care această aplicare este de presupus a le aduce cu sine.

Cuvinte-cheie: dreptul muncii, perioadă de probă, internship

Abstract: Pornind de la importanţa stabilirii sediului social în cadrul dreptului comercial, studiul îşi propune să analizeze conotaţiile juridice ale sediului permanent în dreptul fiscal. Delimitările noţionale pornesc de la reglementările europene în Legea 31/90 privind societăţile comerciale, Legea 105/1992 privind relaţiile de drept internaţional privat, Codul fiscal, Convenţiile internaţionale în materii de evitare a dublei impozitări. În funcţie de încadrarea juridică fiscală a subiectului de drept ca rezident sau nerezident, studiul îşi propune să constate care sunt deosebirile, dar şi conexiunile ce se pot stabili între instituţiile: sediu social – sediu permanent.

Cuvinte-cheie: drept, sediu social, sediu permanent, rezident, nerezident

Abstract:Posibilitatea instanţei de judecată de a înlocui sancţiunea disciplinară aplicată de angajator cu una mai uşoară, aspect controversat în literatura de specialitate, reprezintă prerogativa de a reindividualiza sancţiunea disciplinară aplicată salariatului în funcţie de criteriile legale generale – împrejurările săvârşirii faptei, gradul de vinovăţie al salariatului, consecinţele abaterii disciplinare, comportarea generală în serviciu a salariatului şi eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior. O altă problemă pusă în discuţie şi cu privire la care nu s-a formulat un punct de vedere unitar este aceea referitoare la posibilitatea suspendării provizorii a executării deciziei de sancţionare disciplinară, până la soluţionarea contestaţiei cu care a fost investită instanţa de judecată, motiv pentru care ar fi oportună intervenţia legiuitorului în sensul statuării exprese a naturii juridice a deciziei de sancţionare disciplinară. În toate cazurile în care instanţa de judecată a dispus anularea deciziei de sancţionare pentru nelegalitate sau netemeinice, salariatul care a suferit un prejudiciu va beneficia de despăgubiri în temeiul art. 52 alin. 2, art. 78 sau, după caz, art. 269 alin. 1 din Codul muncii.

Cuvinte-cheie: individualizarea sancţiunilor disciplinare, înlocuirea sancţiunilor disciplinare, instanţa de judecată, suspendarea executării sancţiunilor disciplinare, despăgubiri, sancţiuni disciplinare netemeinice.

Abstract: Posibilitatea instanţei de judecată de a înlocui sancţiunea disciplinară aplicată de angajator cu una mai uşoară, aspect controversat în literatura de specialitate, r

Lucrarea este structurată pe două părţi. Prima parte cuprinde istoricul ,,cetăţeniei Uniunii,, potrivit tratatelor anterioare Tratatului de la Lisabona, iar a doua parte se referă la prerogativele pe care cetăţenii Uniunii le au ca urmare a acestui tratat, făcând trimitere la documentele de aderare sau pe care le recunoaşte ca având aceeaşi forţă juridică cu „tratatele” (Tratatul asupra Uniunii Europene şi Tratatul de funcţionare a Uniunii Europene).

Cuvinte-cheie: cetăţenie, Uniune, Cartă, prerogative, stat membru, instituţie, drepturi fundamentale

Abstract:

Studiul nostru îşi propune a analiza procedura de contestare a sancţiunilor disciplinare aplicate anumitor categorii de personal, pornind de la reglementarea generală potrivit căreia orice decizie de sancţionare disciplinară poate fi atacată la instanţele judecătoreşti indiferent de gravitatea sancţiunii aplicate. Avem aici în vedere reglementările speciale aplicabile cadrelor didactice, poliţiştilor, funcţionarilor publici, militarilor, precum şi magistraţilor.

Cuvinte-cheie: sancţiune disciplinară, contestaţie, cadre didactice, poliţişti, funcţionari publici, magistraţi

Abstract:

Prezentul studiu îşi propune să realizeze o scurtă analiză a acordurilor de cooperare transfrontalieră dintre unităţile administrativ-teritoriale din zonele de frontieră ale României şi structurile similare din statele vecine. Articolul cercetează forma pe care o îmbracă aceste acorduri – contract sau tratat –, rolul întreprinderilor multinaţionale şi dreptul aplicabil contractelor „transnaţionale”, contractul de cooperare transfrontalieră reglementat de Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale şi natura juridică a acestuia. În finalul articolului este analizată cooperarea transfrontalieră în documentele internaţionale ale României semnate cu vecinii săi.

Cuvinte-cheie: acord de cooperare transfrontalieră, contract public, tratat internaţional, unităţi administrativ-teritoriale, contracte transnaţionale, companii multinaţionale

Abstract:

Noile realităţi ale secolului al XXI-lea impun o revitalizare a sistemului economic şi juridic pentru a depăşi efectele crizei economice. Actuala criză economică este în acelaşi timp şi o provocare pentru mediul ştiinţific, care este chemat să găsească cele mai bune soluţii pentru revigorarea şi adaptarea principalelor instituţii ştiinţifice. Pentru sistemul juridic, contractul reprezintă un factor esenţial atât din punct de vedere teoretic, cât şi practic, astfel încât noile dispoziţii legislative apar ca fiind foarte importante. Ca studiu de caz particular, ne propunem să analizăm teoria impreviziunii atât din punct de vedere teoretic, cât şi al consecinţelor practice pe care le va genera reglementarea acestei instituţii în peisajul legislativ intern prin prevederile Noului Cod Civil. Departe de a ne afilia opiniilor care într-un mod energic se situează fie pentru, fie împotriva reglementării acestei teorii, acest articol se doreşte a fi o analiză obiectivă a teoriei impreviziunii care reprezintă una dintre marile provocări aduse de Noul Cod Civil.

Cuvinte-cheie: analiza economică a contractelor; impreviziune; dezechilibru între contraprestaţiile părţilor; adaptarea contractelor; noul Cod Civil

Abstract:

Prin conţinutul lor, INCOTERMS constituie un ansamblu de reguli prin care se determină drepturile şi obligaţiile părţilor în contractul de vânzare internaţională; alegerea unei reguli de interpretare a termenilor comerciali INCOTERMS este rodul progresului de negociere între părţi şi exprimă raportul de forţe economice dintre acestea. În funcţie de obligaţiile părţilor într-un contract de vânzare internaţională, se deosebesc mai multe tipuri de contracte în care sunt desemnate anumite clauze. Pentru definirea principalelor reguli INCOTERMS s-au luat în considerare ca punct de plecare: predarea mărfii, stabilimentul vânzătorului şi cel al cumpărătorului2; regulile privesc obligaţiile fiecărei părţi, care sunt grupate în zece articole, cu titluri identice pentru toate regulile. Datorită evoluţiei semnificative a comerţului internaţional, în vederea punerii la dispoziţie a comercianţilor a unor reguli în interpretare a condiţiilor comerciale utilizate frecvent în comerţul internaţional, Camera Internaţională de Comerţ de la Paris a elaborat un set de condiţii de livrare destinate interpretării acestora în domeniul vânzării internaţionale, reguli care erau în practica comerţului internaţional nişte cutume, dar care nu aveau aceeaşi semnificaţie pentru comercianţii din diferite ţări.

Cuvinte-cheie: INCOTERMS, termeni internaţionali de comerţ, vânzare succesivă, comerţ domestic, clauze, grupe

Abstract:

Dispoziţiile actuale şi imperative ale art. 16 din Codul muncii instituie forma scrisă ad validitatem a contractului individual de muncă în dreptul muncii românesc prin Legea nr. 40/2011. Această formă este impusă pentru orice tip de contract individual de muncă întrucât textul arătat nu operează nicio distincţie. Nerespectarea formei scrise la încheierea contractului individual de muncă este sancţionată cu nulitatea absolută a convenţiei, sancţiune care poate fi însă acoperită de părţi prin îndeplinirea ulterioară a acestei condiţii. Părţile au posibilitatea de a constata nulitatea intervenită, dar şi de a stabili, potrivit legii, efectele sale. În cazul în care părţile nu sunt de acord asupra nulităţii contractului, nulitatea poate fi constatată prin hotărârea instanţei judecătoreşti competente. Constatarea, respectiv declararea nulităţii, produce efecte numai pentru viitor. Întrucât nerespectarea formei scrise afectează întreg contractul, suntem în prezenţa unei nulităţi totale, care, nevalidată de părţi, determină încetarea de drept a contractului potrivit art. 56 alin. 1 lit. e din Codul muncii. Art. 57 alin. 5 din Codul muncii nu reglementează în detaliu efectele nulităţii, arătând doar că „persoana care a prestat muncă în temeiul unui contract individual de muncă nul are dreptul la remunerarea acesteia corespunzător modului de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu”, deci nu operează retroactiv. Reglementarea nulităţii contractului individual de muncă în această manieră atenuează impactul acestei cerinţe imperative.

Cuvinte-cheie: formă scrisă, ad validitatem, nulitate

Abstract:

Blocajele financiare determinate de criza economică din ultimii ani au obligat mediul de afaceri, prin presiuni exercitate asupra legislativului şi prin reglementări ale instituţiilor asociative proprii (camerele de comerţ), să pretindă măsuri concrete care să conducă spre o mai rapidă şi mai puţin costisitoare finalizare a litigiilor comerciale. În perioada 2010-2011, acestea s-au concretizat prin adoptarea Legii nr. 202/2010 şi a noilor reguli de procedură arbitrală ale Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă CCIR. Modificările normelor arbitrale vizează simplificarea procedurii, dar cele de esenţă – posibilitatea atacării cu acţiune în anulare a încheierilor de suspendare a arbitrajului ori de încuviinţare a unor măsuri asiguratorii/vremelnice, care ar conduce la accelerarea soluţionării cauzelor – sunt inaplicabile, nefiind corelate cu dispoziţiile rigide ale actualului şi noului CPC. În esenţă, modificările aduse prin Legea nr. 202/2010 urmăresc reducerea duratei de soluţionare a litigiilor (procedura de citare, preschimbarea termenului, amânarea cauzelor). De asemenea, s-a limitat posibilitatea casării cu trimitere spre rejudecare. Modificări interesând concret mediul de afaceri constau şi în introducerea medierii, ca procedură prealabilă, actul normativ precizând suspendarea termenului de prescripţie pe durata medierii, dreptul judecătorului de a amenda părţile care nu se prezintă la mediere, deşi au acceptat-o.

Cuvinte-cheie: mediu de afaceri, reforma, norme de procedură arbitrală, mediere

Abstract: Răspunderea internaţională a statelor a fost un subiect care a atras atenţia numeroaselor entităţi existente la nivel internaţional şi regional, dar şi a instituţiilor de învăţământ angajate în codificarea dreptului internaţional. Când se punea problema codificării la nivel internaţional sau regional, răspunderea statelor era în mod special considerată o temă de mare importanţă şi introdusă în programele de lucru stabilite. S-a pornit astfel de la răspunderea internaţională a statelor pentru daune aduse pe teritoriul lor persoanei sau proprietăţii străinilor, problemă abandonată ulterior, dar regăsită oarecum în cadrul protecţiei diplomatice, şi s-a ajuns la răspunderea statelor pentru fapte internaţional ilicite, separându-se de aceasta răspunderea statelor pentru consecinţe prejudiciabile rezultate din activităţi care nu sunt interzise de dreptul internaţional. Specialiştii angrenaţi în elaborarea proiectului privind ,,Răspunderea statelor pentru fapte internaţional ilicite” au identificat în practica statelor şi în jurisprudenţa internaţională aspectele esenţiale ce trebuiau urmărite în codificarea domeniului indicat. Considerând că satisfacerea pretenţiei unui stat prejudiciat se realizează atunci când prejudiciul suferit este acoperit, s-a acordat o atenţie deosebită formelor de reparare a prejudiciului, şi anume:restituirea în natură (restitutio in integrum), prin echivalent (despăgubiri) şi satisfacţia.

Cuvinte-cheie: fapt internaţional ilicit, prejudiciu, restituirea în natură, despăgubiri, satisfacţia.